Romania Mariei: Bellagio, orasul de vis din Italia

Romania Mariei: Bellagio, orasul de vis din Italia: Daca nu ati iesit vreodata din tara, va va veni foarte greu sa intelegeti spusele mele; stiu foarte bine acest lucru, deoarece pana prin anu...

Romania Mariei: Sambata de Sus, la superlativ

Romania Mariei: Sambata de Sus, la superlativ: Doar ce m-am intors din vacanta si am mintea plina de amintiri minunate pe care vreau sa le impartasesc celor care vor sa le citeasca. Chiar...

Romania Mariei: Sambata de Sus, la izvorul lui Arsenie Boca

Romania Mariei: Sambata de Sus, la izvorul lui Arsenie Boca: Asa cum va spuneam in ultima postare, a doua zi am revenit la manastire, dar de aceasta data vizita noastra a fost una pe indelete, fara gr...

Acum e timpul sa visati la vara! Hai la munte, in Retezat (I)

Stiu ca mai este mult pana la vara, dar acum este cel mai propice moment pentru a visa la vacanta de peste cateva luni. Acum va puteti face planuri, va puteti stabili bugetul si schita trasee. Cum cel mai bine se pot da sfaturi din experientele proprii, voi incerca sa ii ajut pe cei care vor sa cunoasca Romania si nu au reusit inca sa o viziteze. Cum eu militez pentru vacantele la munte, iar muntii nostri sunt minunati, voi incepe cu cele mai vechi experiente ale mele. Sper sa va prinda bine!
Satula de Valea Prahovei, de cocalarii care o umplusera pana la refuz, de manelele care urlau din aproape toate masinile, de preturile umflate cu pompa si de fitzele celor care o populeaza, in urma cu niste ani (mai multi)  am cautat o alta destinatie turistica. Si am gasit-o destul de simplu, cautand in suflet. Ce mi-as fi dorit sa vad? Unde mi-ar fi placut sa ma relaxez vreo 10 zile in care sa nu stiu de nimeni si de nimic? In munti, fireste, dar in munti unde? Retezatul mi s-a parut ca suna ... placut si "acasa" - in zona am doua matusi, surori ale tatalui meu, pe care nu le vazusem de multa vreme si, profitand de vacanta, le puteam vizita si pe ele. Asa ca, fara a zabovi prea mult, ne-am facut bagajele, multe bagaje, ca plecam cu cortul (un obicei de vacanta pe care nu l-am abadonat nici acum). Pentru cort ai nevoie de foarte multe bagaje: in primul rand ai nevoie de un cort bun, in care sa nu intre apa cand ploua (iar la munte ploua foarte des!). Eu am, de pe vremea lui Ceasca, un cort de trei persoane, care nu mi-a facut probleme din acest punct de vedere. Apoi, daca ai o saltea este foarte bine, desi volumul si greutatea bagajelor cresc. Daca nu ai saltea, nu-i nici o nenorocire - unul sau doua folii de neopren o pot inlocui. Nu cu foarte mare suces, dar  cand pleci cu cortul la munte se presupune ca nu ai nevoie de foarte mult confort. Pentru cort ai neaparata nevoie de  un sac de dormit, de una sau doua lanterne sau de un felinar, de o toporisca, de un ceaun, de un aragaj de voiaj, de un ibric pentru cafea, deschizator de conserve sau briceag care are in dotare si deschizator, sfoara, scoci, cutter, vase de bucatarie - farfurii din tabla sau plastic, ac si ata mai groasa, hartie igienica, tacamuri si saci menajeri. Neaparat trebuie saci menajeri, pentru a nu lasa nici un fel de resturi in locul de campare. Pe de-a parte, pentru a proteja mediul inconjurator, iar pe de alta parte pentru a te proteja pe tine de prezenta animalelor salbatice. Din bagaje nu trebuie sa va lipseasca o mica trusa medicala, in care sa aveti spirt medicinal, leucoplast, fasa elastica, fasa simpla, Rivanol, aspirina, antinevralgic, furazolidon, antialergic, ceva dropsuri pentru dureri de gat, eventual cateva pastile de antibiotic (in eventualitatea in care va apuca vreo durere de masele sau faceti vreo infectie)
La fel de important este sa stii ce sa iti iei in bagaje; ai nevoie de ghete, chiar daca faci excursia in plina vara. Ghetele sunt ideale pentru ca tin gleznele si sansele unei entorse scad simtitor. In afara ghetelor, mai puteti sa luati si o pereche de incaltari sport, oricum aveti bevoie de cel putin doua perechi de incaltaminte - daca ploua si vi se uda o pereche a doua zi purtati alta pereche. Acelasi lucru este valabil si in cazul pantalonilor - cel putin un pantalon de trening si o pereche de blugi. Nu va luati pijama, noaptea veti dormi imbracat in functie de vreme, in pantaloni scurti si tricou sau (mai degraba) in trening si cu caciulita pe cap.Trebuie sa aveti la voi si pantaloni scurti, tricouri, bluzoane, pelerina de ploaie, un fas mai "plin", caciulita, sosete din bumbac, gen sosete militare, relativ groase si lungi, care sa absoarba transpiratia piciorului si sa impiedice aparitia basicutelor.
Acum nu stiu cata lume mai merge cu trenul la munte, dar poate or mai fi doritori. Noi am plecat in acea prima calatorie spre Valea Jiului cu trenul. Am coborat in halta Ohaba de sub piatra, incarcati cu bagaje ca niste mosi Craciun. De acolo ne-am imbarcat intr-un soi de mircobuz de pe vremea lui Pazvante, inghesuiti ca niste sardele. Eram multi cei care doream sa ajungem in munti. Dar a meritat fiecare banut si fiecare strop de transpiratie varsat de noi. Dupa ce am trecut de Nuscoara, spre Carnic peisajul a inceput sa se schimbe treptat, iar aerul de munte se simtea chiar si in microbuzul care mirosea puternic a gaz (cred ca era motorina) si transpiratie.
Cand am coborat din masina, soferul ne-a spus ca nu poate merge mai departe, pentru ca drumul este imposibil de urcat altfel decat la pas - pietre, bolovani, nu pietre, durati unul peste altulo, si o panta abrupta. Staim ca drumul pana la cabana Pietrele nu este lung, insa a fost destul de anevoios de parcurs; bagajele erau grele, bolovanii peste care calcam erau nodurosi, iar urcusul dificil. Totusi, am ajuns destul de repede pentru niste constanteni neobisnuiti foarte mult cu traseele montane. Cabana Pietrele arata imbietor tare si era plina-ochi de turisti, in special tineri. Spre placuta noastra surpriza, erau destul de multi straini. Ne-am instalat corturile deasupra cabanei, aproape de traseul ce duce spre Gentiana.  Locul unde am campat era pregatit de altii care au fost acolo inaintea noastra; o cetina de brad serioasa acoperea locul ales de noi; era uscata bine si ne-a tinut de cald mai bine decat o saltea dubla.Undeva langa cetina am gasit o sticla de rom; era neinceputa, semn ca fie fusese uitata acolo, fie lasata cu buna stiinta ce predecesorii care finalizasera vacanta si stiau ca vor veni altii dupa ei, altii care ar fi putut avea nevoie de o gura de rom seara, inainte de culcare. Daca au gandit asa, bine au gandit. Noua ne-a prins bine romul gasit, in special in serile in care era frig, umezeala multa si ploaie.
- va urma -

O vacanta minunata, la Straja

De dimineata am vazut la stiri ca, la Miercurea Ciuc s-au inregistrat deja temperaturi de sub zero grade Celsius. Am realizat rapid ca, in ciuda temperaturilor relativ ridicate de care avem parte la malul marii, iarna se apropie incet, dar sigur. In alti ani, prin octombrie stiam deja in ce statiune montana voi petrece Craciunul sau Revelionul. Ani de zile, am rezervat vile sau cabane in Predeal, Sinaia, Busteni sau prin alte zone ale tarii, cum ar fi pe Muntele Mic (in zona Caransebes) - candva voi scrie despre aceasta statiune montana foarte frumoasa. Gandul m-a dus acum la o alta statiune minunata, aflata in muntii Valcan, in zona Vaii Jiului. Este vorba despre Straja. Din pacate, stiu doar din poze cum arata statiunea incarcata de zapada - eu am facut un concediu la Straja in plina vara! Dar frumusetea acelei zone si a oamenilor de acolo mi-a ramas intiparita in suflet.


 Straja este statiune turistica de-abia de cativa ani (cu statut legal, este din 2002); inainte de asta, aici aparusera cateva cabanute si case de vacanta.  Spre Straja se ajunge prin Petrosani (daca mergeti cu masina, traseul este simplu: Bucuresti-Pitesti-Ramnicu Valcea-Targu Jiu-Petrosani). Din Petrosani se merge apoi spre Aninoasa-Vulcan-Lupeni. La Straja se ajunge din Lupeni, oricine va poate indruma spre statiunea aflata la numai 8 km. Tot drumul se poate face cu masina, insa pentru cei veniti cu trenul si care nu au mijloc de transport motorizat e bine sa stie ca pot urca la altitudinea de peste 1400 de metri si cu telescaunul. Pe vremuri era o adevarata aventura sa urci in varf, deoarece drumul era greu si foarte abrupt - daca erai mai slab de inger puteai avea mari probleme daca te uitai spre haul care se casca in jos. Acum drumul este asfaltat si este mult mai sigur.
Este bine sa stiti ca, la ora actuala, in Straja exista peste 200 de cabane, vile, case de vacanta, asa ca sunt posibilitati multiple de cazare. Dar, daca doriti sa petreceti Craciunul sau Revelionul in acest loc feeric trebuie sa va grabiti si sa faceti rezervari din timp.
Eu recomand tuturor cabana Montana - este locul in care m-am cazat si eu, deci vorbesc in cunostinta de cauza. Este, de fapt, cabana alpha a statiunii. Montana (de fapt sunt doua cabane in cadrul aceluiasi complex) este rustica, curata, iar preturile de cazare sunt de bun simt. Mancarea la restaurant este delicioasa, cu portii mari si preturi relativ mici. De exemplu, pentru Craciunul 2011 trei nopti de cazare cu demipensiune si masa festiva de Craciun si cu bauturile incluse costa 500 de lei de persoana in camera cu doua paturi si 450 de lei de persoana in camera cu patru locuri.
Si pentru Revelion exista oferte atractive, trebuie doar sa le cautati.

Pentru mine a fost fascinant sa gasesc in varf de munte o bisericuta din lemn - foarte frumoasa si plina de spiritualitate. Icoane, carti de rugaciuni, lumanari, gaseai de toate in micuta capela. Inauntru era pustiu, nici tipenie de om. Langa lumanari era o cutiuta fara capac, in care zacea niste maruntis, semn al trecerii unor crestini care au cumparat lumanari si au lasat banii aferenti in cutie. Eu am procedat la fel; am luat lumanari, am lasat banii in cutie si am iesit. Ceva mai sus de bisericuta, pe la 1500 de metri altitudine binecuvanteaza locul o cruce imensa din fier. Ea a fost ridicata de Emil Parau, un om de afaceri din zona, cel care a construit si cabana Montana si caruia i se datoreaza in mare parte existenta statiunii Straja. Alaturi de Parau au contribuit si alti cabanieri locali la ridicarea acestei cruci imense. Localnicii spun ca an de an muntii Vulcan luau drept tribut cel putin un suflet nevinovat. La un moment-dat, un bec din cabana Montana s-a ars, si s-a spart in forma de cruce. Cabanierii au considerat ca este un semn divin si ca trebuie inaltata o cruce. Ceea ce s-a si intamplat. Crucea pazeste acum atat localnicii, cat si turistii care vin in numar din ce in ce mai mare, an de an. Cu totii se simt protejati!

Iubitorii de schi considera Straja un adevarat rai al schiorilor. Nu mai putin de 7 partii cu diferite grade de dificultate, de la usoare pana la dificile, sunt la Straja.
 Patru dintre ele dispun si de nocturna, deci permit schiul pana la ore tarzii ale noptii. Si au si teleski. Daca v-am facut pofta de zapada si de munte, mi-am atins telul. Sa nu va imaginati ca aceasta postare reprezinta reclama. Nicidecum, am vrut doar sa intind o mana de ajutor celor care vor sa plece la munte de Craciun, Revelion, inainte si dupa anul nou si nu stiu unde. Sau nu dispun de un buget urias pentru o Vale a Prahovei aglomerata si scumpa (si cu mai putine partii de schi si mai prost intretinute). Sau vor sa incerce ceva nou. Daca alegeti Straja, sa-mi dati de stire, iar dupa ce va petreceti vacanta acolo sa imi povestiti cum a fost. Mie mi s-a parut un loc absolut minunat, cu un peisaj care iti taie respiratia. (Trebuie sa recunosc faptul ca am "furat" pozele pe care le-am postat de pe site-ul ski straja, cred ca este site-ul oficial al cabanei Montana. Sper ca nu se va supara nimeni!). A, si voi continua sa postez informatii despre diferite locuri din Parang, Vulcan, Retezat in care va puteti petrece vacanta de iarna. Pentru ca eu sunt un fan declarat al Vaii Jiului.  Sper ca, intr-o buna zi, sa fiti si voi, cititorii blogului meu.

Jurnalele de stiri deprima romanii

"Viata este o tragedie atunci cand e privita in prim-plan si o comedie cand o privesti in plan larg" - spunea Charlie Chaplin. Multa vreme nu i-am inteles profunzimea gandirii, poate din cauza infatisarii sale numai bune de comedie, pe de-o parte, si datorita mutrei sale jalnice (in "Vagabondul"), cu privirea trista, de caine batut, buna numai de tragedie.  Citatul lui Chaplin parea un non-sens pentru mine, dar, printr-o conjunctura favorabila mie, de curand  mi s-a luat ceata de pe ochi (nu, nu am cataracta!). Am avut ocazia ca, pentru o saptamana, televizorul parintilor mei sa tina doar loc de mobilier - am fost atat de ocupata cu alte treburi, de suflet si de indatorire copil-parinte incat nu am mai avut nici timp, nici chef sa deschid televizorul. Singurul prilej in care am facut-o a fost cand Steaua a jucat impotriva TSK Sofia. Dar a fost o "pierdere de vreme" utila pentru un microbist.
Si am remarcat ca, fara sa-mi dau seama, zilele treceau usor una dupa alta, iar viata mi s-a parut dintr-o data plina de alte intelesuri. La tara, oamenii pot trai simplu si frumos; se trezesc dimineata, deschid gainile, le dau porumb si apa, dau mancare cainilor din  batatura; cei care au alte animale in gospodarie se ocupa de ele, iar mai apoi intra in casa pentru a se ocupa de propria lor persoana - se spala, mananca si apoi se odihnesc putin, pregatindu-se pentru alte treburi. Mereu m-am intrebat de ce oare cei care traiesc la tara se ocupa mai intai de animale si mai apoi de ei? M-am intrebat de ce nu se spala mai intai si mananca (sau beau cafea si fumeaza o tona de tigari, cum fac multi dintre oraseni), iar mai apoi sa se ocupe de galite. Mi s-a raspus simplu: pai ele s-au culcat odata cu gainile, adica dorm de foarte multe ore, iar la rasaritul soarelui trebuie sa manance si sa bea apa. Daca nu le ingrijim, cum se mai oua si cum se mai ingrasa gainile ca sa faca zama buna?!  Gratie acestei gandiri,  aproape toate gesturile noastre in viata capata un substrat de interes ( nu aruncati cu pietre in mine, insa pana si cea mai sincera relatie de prietenie se bazeaza tot pe interes; respectiv interesul de a nu fi singur, de a comunica pe aceeasi lungime de unda cu oameni care simt la fel  ca si tine unele lucruri).
In fine, am remarcat cat de simplu poate fi sa fim fericiti. Daca nu ne raportam in permanenta la mediul si la lumea inconjuratoare, viata pare (si chiar este!) mult mai frumoasa.
Daca ne uitam la televizor ce aflam? Ca in Constanta se inregistreaza un val de violuri, ca x l--a injunghiat pe y in fata liceului, ca mancarea se scumpeste, ca politicienii sunt niste magari, ca Romania este un  loc neprielnic vietii civilizate, ca sucurile contin multe, prea multe e-uri, coloranti si conservanti, ca gazele s-au scumpit din nou, ca masina va deveni un obiect de decor pentru parcarea din fata blocului, deoarece benzina si motorina devin combustibili de lux, ca tiganii au luat cu asalt Finlanda (daca pana si in racoroasa tara au ajuns, nu stiu ce sa mai cred - doar ca li s-a modificat structura ADN-ului si li s-a incalzit brusc sangele ce le curge prin vene), ca Europa nu ne vrea (Voda Lapusneanu, de la care ar fi trebuit sa invatam foarte multe - dar pentru a-l sti pe Voda Lapusneanu trebuie sa fi luat macar examenul de Bac - deci, revenind, Voda Lapusneanu spunea celebrul citat" Daca voi nu ma vreti, eu va vreau!"), ca Elenin, cometa Elenin se indreapta spre Pamant si-i va produce modificari esentiale, ;poate chiar va determina disparitia umanitatii etc. Foarte rar, televiziunile ofera cate un reportaj pozitiv, artistic, cultural, social. Mi-a placut foarte mult faptul ca, la redeschiderea Muzeului Antipa bucurestenii au stat ore in sir la coada pentru a-l vizita!
Asa ca romanii sunt deprimati din cauza stirilor negative care le sunt servite zilnic pe tava; sunt "imbibati" cu negativism prin metoda "picatura chinezeasca". Cei ce refuza sa se uite la TV  sunt mult mai relaxati si mai predispusi spre fapte si ganduri bune.
Cel putin asta este concluzia la care am ajuns eu in ultima perioada.
Pe final va invit sa va relaxati cu o piesa vesela: "O, happy day!"

Johnny Raducanu va canta ingerilor

Johnny Raducanu a trecut in nefiinta, in aceasta dimineata. Nu-l voi mai astepta in concert la Clubul Phoenix din Constanta, acolo unde l-am ascultat de mai multe ori. In opinia mea, a fost unul dintre cei mai mari pianisti romani. Lumea jazz-ului, si asa destul de mica, este mult mai saraca incepand de astazi. Dar Johnny Raducanu a stiut sa o faca frumoasa si sa o imbogateasca - multi muzicieni romani, jazz-mani de prestigiu, ii vor fi mereu recunoscatori pentru spiritul pe care Maestrul l-a insuflat. Si ma refer la nume sonore, precum Teodora Enache, Harry Tavitian, Corneliu Stroe. Desi din generatii diferite, Johnny Raducanu a cantat cu cei enumerati de mine, iar muzica lor a fost un intreg. Intregul se destrama pentru moment, insa numai pentru moment. Johnny Raducanu nu a fost doar un muzician, el respira muzica prin toti porii, iar atitudinea sa a fost intotdeauna deschisa, fara ocolisuri, de om adevarat. Destul de slobod la gura, Maestrul nu s-a sfiit sa spuna nimanui ce simte si ce traieste. Pentru el adevarul era mai presus de toate. La concerte obisnuia ca, intre doua piese, sa intretina atmosfera. Iar povestile cu iz politic dadeau intotdeauna bine. La un concert ne-a povestit ca intr-o zi de 4 iulie a fost invitat la Ambasada SUA pentru un concert. La momentul respectiv presedintele Romaniei era Ion Iliescu. Din curtoazie, sau poate pentru ca intr-adevar asa simtea, Iliescu i s-a adresat cu Johnny Raducanu, spunandu-i: " Sunt mandru ca sunt contemporan cu d-voastra!". Replica Maestrului a venit scurt si taios: "Eu, nu!" Dupa care i-a intors spatele lui Iliescu si a plecat.
Ei bine, sa ia curajul de a  face un astfel de lucru dovedeste un caracter mare, un caracter puternic si care nu tine seama de nici o autoritate atata timp cat aceasta autoritate este una stramba. Este exact ca in expresia ardeleneasca: "Nu-mi canta cocosul pe gardul tau!".
Asta trebuie ca a simtit Maestrul si cand a fost intrebat, peste ani, ce parere are despre presedintele Basescu: "Este zero, zero, zero...."
Maestrul nu a facut niciodata politica dar s-a exprimat liber. A fost mereu un om liber - a avut acea libertate pe care doar spiritele superioare o au. Acea libertate pe care talentul urias si recunsocut unanim ti-o da. Il durea faptul ca avea o pensie de numai cateva sute de lei, sub 500. Considera ca guvernul il umileste, iar el nu merita acea umilinta. Chiar a suferit din aceasa cauza!
A cantat cu Duke Ellington, l-a iubit pe Louis Armstrong. Cred ca va face impreuna cu ei un trio perfect in Rai, sa-i cante Domnului, in care Johnny Raducanu credea cu toata fiinta lui.
Deocamdata, iubitorii jazz-ului pot asculta  piesa pe care am postat-o: "Jocul Tambalelor"  - la pian Maestrul impreuna cu Horia Maxim, la flaut Ion Bodgan Stefanescu.
Dumnezeu sa-l odihneasca pe Johnny Raducanu in pace! Va canta doar ingerilor de acum inainte. Cat despre noi, cei care nu putem decat sa il plangem pe marele muzician, noua nu ne ramane decat sa ii ascultam muzica. Ea ne va conferi starea de spirit  si puterea de care avem nevoie pentru a supravietui in aceasta lume nebuna! Si ne va bucura sufletele!